Ma asezam la conversatie cu El, Domnul si Dumnezeul meu, Christos in Sfantul Sacrament al altarului, caci El era acolo, asa ca si atunci in casa Mariei si a Martei, in Betania, ca si intotdeauna si peste tot, si Ii povesteam necazurile, dar si de bucuriile mele, iar El ma asculta si ma certa pentru necredinta mea: cum m-am putut lasa coplesita de toate teoriile false? Oare am uitat de farama de dumnezeire ce zace in mine si in fiecare om, care ne face-pe unul fiecare din noi si pe noi toti fiii lui Dumnezeu? Oare Am uitat cuvintele de la Matei: «Ce foloseste omul daca ar castiga lumea toata, dar si-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?» El, Tatal, stie stie de tine si-ti poarta de grija in fiecare moment, dar tu te-ai indepartat de El, dar tu stai in mana lui Dumnezeu, cu toate micile si marile tale necazuri, dorinte si filosofii.