Insemnătatea pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o dă milosteniei putem s-o înţelegem din definiţia pe care o dă acestei virtuţi, dar şi din consecinţele pe care le produce. Adăugăm câteva epitete caracteristice pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le foloseşte deseori pentru această virtute.

Aşadar, milostenia este: un împrumut neobişnuit, podoabă şi veşmânt al sufletului, medicamentul cel mai ieftin. Milostenia este nemuritoare şi veşnică. Este împărăteasa plină de mare îndrăzneală a vieţii noastre. Este negoţ, semănătură şi recoltă, este păstrătoarea comorii, inima virtuţii, apărătorul cel mai bun, cheltuiala cea bună şi iconomul care adună impozite, comoară, împrumut şi poliţă.

Este luminoasă, hrănitoare şi întăritoare, hrană zilnică, izvor şi masă sigură. Milostenia este o bună cămară şi un bun negoţ. Este nebiruită şi neînfrântă de diavol. Prin urmare, nu există nimic mai înalt decât milostenia. Ea poate să şteargă toate păcatele noastre şi trebuie doar să fie lipsită de lăcomie şi să fie făcută cu bucurie şi nu cu tristeţe sau de nevoie.

Şi astăzi, în epoca societăţii de consum, se impune reînvierea acestei virtuţi şi readucerea ei la lumină.