Cartile lui Lucian Pop sunt culegeri succinte de proze scurte , de versuri , scenete dialogale sau de-a dreptul piese de teatru . Are alonja , chiar daca nu si suflu pentru ambele desfasurari epice. Scrie scurt , dar bine. Si , cum pot marturisi acum , dupa colaborari alerte si repetate scrie si des. Ideile ii vin una dupa alta. Tonul este inconfundabil. Ca e vorba de martieni sau de greci , insii care ii populeaza universul poarta nume ardelenesti. O insula utopica se numeste Felicia. Stalin si Hitler , Ceausescu si alte intruchipari ale Dictatorului se scurg in pozele lui Lucian blajin si familiar , ca o inghetata la cornet purtata prin soare spre casa , intr-un august cotropitor. SF-ul nu e SF ,realismul nu e realism , iar magia e mereu magie , fara a fi si sud - americana. De la o proza la alta si de la un an la altul , colectia lucianiana se mareste , dospeste si curand va ajunge la dimensiuni corozive.