Cararea cuiburilor de paianjel

Iîn Italia fascistă, în plin război mondial, Pin, un băiat fără prieteni sau repere, încearcă să se agaţe de cei mari, de obiceiurile şi obsesiile lor ciudate, care îl fascinează: arme, băutură, sex, crime. Rămas doar cu o soră prostituată faţă de care se simte complet înstrăinat, Pin îşi găseşte pentru scurt timp refugiul într-o tabără de partizani, închegată din personaje pitoreşti şi tragice în acelaşi timp: Văru’, Pişichieru’, Şchiopu’, Piele.

Martor al naturii ipocrite şi nestatornice a adulţilor, Pin nu-şi doreşte decât să găsească un prieten adevărat, căruia să-i poată împărtăşi marele său secret: locul magic, ascuns, în care păianjenii îşi fac cuib. O asemenea aşteptare, izvorâtă din puritate copilărească, se dovedeşte greu de satisfăcut, dar nu şi de înăbuşit.

Italo Calvino s-a născut în 1923, în Cuba, într-o familie cu origini italiene. La douăzeci de ani, a refuzat serviciul militar şi a fugit în munţi, apropiindu-se de gruparea comunistă, apoi s-a înrolat în Rezistenţă şi, timp de aproape doi ani, a luptat în Alpi. întors la Torino, a abandonat Facultatea de Agricultură în favoarea Facultăţii de Arte şi a început să lucreze la faimoasa Editură Einaudi, alături de Cesare Pavese, care îi va deveni prieten şi mentor. Italo Calvino a debutat cu Cărarea cuiburilor de păianjen (Il sentiero dei nidi di ragno, publicat în 1947 şi distins cu Premiul Riccione; ALLFA, 2012), roman cu neaşteptat succes la public. Acestuia i-a urmat Ultimo viene il corvo (1949, povestiri), I giovani del Po (1951, roman), Vicontele înjumătăţit (Il visconte dimezzato, 1952, fabulă).

In 1957, revoltat de atacul Uniunii Sovietice asupra Ungariei, a ieşit din Partidul Comunist. De-a lungul vieţii, a practicat gazetăria, s-a afirmat în cinema şi teatru, a compus muzică de operă, a frecventat cercurile literare postbelice. Printre cele mai importante opere de ficţiune ale lui Calvino se numără: Ultimo viene il corvo (1949), Il barone rampante (1957), Il cavaliere inesistente (1959), Castelul destinelor încrucişate (Il castello dei destini incrociati, 1969), Iubiri dificile (Gli amori dificili, 1970), Oraşele invizibile (Le città invisibili, 1972; ALLFA, 2011), Dacă într-o noapte de iarnă un călător (Se una notte d΄inverno un viaggiatore, 1979). A primit numeroase distincţii literare, atât în Italia (Premiul Feltrinelli, 1973, pentru Oraşele invizibile), cât şi în America (membru al Academiei Americane), Austria (Premiul de Stat pentru Literatură Europeană), Franţa (Légion d`honneur). In 1985, anul morţii sale, Italo Calvino era cel mai tradus autor italian al tuturor timpurilor.