Conceptul se referă în general la modul în care se dezvoltă spaţiul de la periferia oraselor, cu accent pe consecinţele negative pe care le generează. Considerată până mai recent un fenomen caracteristic spaţiului nord-american, dispersia urbană a intrat şi în atenţia comunităţii academice şi a instituţiilor de la nivelul Uniunii Europene. Accentul este pus, în cadrul literaturii ştiinţifice, pe dezvoltarea unor modele teoretice explicative, specifice pentru contextul urban european şi pe generarea unor studii de caz privind dispersarea spaţială a oraşelor europene.
Autorul încearcă să particularizeze acest fenomen cu referiri la spaţiul urban din fostele ţări comuniste. în special se insistă asupra faptului că dispersia urbană reprezintă un proces de schimbare care are loc sub influenţa unor factori care pot fi modelaţi prin intervenţia sectorului public.
Abordarea propusă este una interdisciplinară, îmbinând paradigmele teoretice din sociologia urbană cu o abordare mai pragmatică, axată pe recomandări practice pentru autorităţile administraţiei publice locale, specifică managementului public.