începând cu anul 1812 şi până în 1918, istoria militară a românilor basarabeni este integrată aceleia a Imperiului rus sau, mai apoi, a Rusiei Sovietice. Prin urmare, date despre faptele lor de bravură fac parte din ceea ce s-ar numi „istoria mică”. Dar aceste fapte, luate în sine, au fost unele dintre cele cu adevărat mari. Generali, ofiţeri, subofiţeri, simpli soldaţi, basarabenii s-au dovedit printre cei mai neînfricaţi şi mai destoinici oşteni în cadrul unor unităţi compacte – mai rar – sau ale unor faimoase regimente, brigăzi, divizii sau armate ale ţarilor ori ale Armatei Roşii. Au luptat în Caucaz, în Războiul ruso-japonez, în Primul Război Mondial sau au fost prinşi în vâltoarea Războiului Civil, fie de o parte, fie de alta.
După o minuţioasă muncă de cercetare, întinsă pe parcursul mai multor ani, Anatol Leşcu scoate la lumină, pentru prima dată după un secol şi mai bine, nume, evenimente care recompun sau chiar rescriu câteva importante capitole ale unei epoci despre care abia acum se poate spune adevărul. Lucrarea sa se dovedeşte o contribuţie esenţială la studiul istoriei militare a românilor.
