îndeosebi în zilele Postului Mare, când totul îl îndeamnă pe creştin la adevărată pocăinţă, foarte folositor este ca el să se aplece asupra sufletului său şi să se cerceteze cu luare-aminte pe sine pentru a vedea mai clar cât de mult s-a îndepărtat el de desăvârşirea vieţuirii creştine sau cât de mult s-a apropiat de ea.

Văzându-şi în urma acestei cercetări de sine sărăcia sufletului şi pricepând toată amărăciunea vieţuirii sale fără Dumnezeu, orice creştin adevărat negreşit va simţi nevoia de pocăinţă şi îndreptare a vieţii sale ca fiind singura cale, pe care el, asemenea fiului risipitor, venindu-şi în sine (Lc. 15, 17), se poate întoarce în casa Dumnezeului şi Tatălui său Ceresc.

Pentru a ne cunoaşte pe sine trebuie să chemăm în fiecare zi la judecată sufletul nostru şi să dăm socoteală pentru purtarea şi lucrarea noastră;

Pentru aceasta iată ce ne trebuie să facem: pune de o parte legea lui Dumnezeu, iar de cealaltă – viaţa ta şi vezi prin ce se aseamănă şi nu se aseamănă ele.

Dacă lucrarea de faţă va aduce un oarecare folos măcar câtorva creştini, cu toată osârdia îi rog pe aceştia în numele dragostei lui Hristos să-l pomenească în sfintele lor rugăciuni pe iereul Grigorie, cel ce s-a ostenit asupra ei.

Protoiereu Grigorie Diacenko
3 martie 1897