Am dorit să scriu o poveste de dragoste, spunea Alan Elsner, dar nu o carte pe care să o poţi cumpăra de la supermarket, cu poveşti siropoase şi detalii explicit sexuale. Am dorit să scriu un gen de poveste pe care nu prea îl mai găseşti în zilele astea, ceva asemănător cu povestea de dragoste din filmul Casablanca, o iubire dintre două persoane adulte, serioase, dar în viaţa cărora apar întâmplări majore şi neprevăzute."

Şi a reuşit!

Povestea începe cu sosirea Petrei O’Neill, o adolescentă de 17 ani, în România, în căutarea tatălui biologic, despre care aflase, din corespondenţa mamei, că este eseistul, poetul odinioară disident Ştefan Petrescu. Mama, Elisabeth Graham, jurnalistă americană, a aterizat pe Otopeni în anul de răscruce 1989 în încercarea de a-şi face meseria, dar şi dorind să fugă de duplicitatea unei căsnicii de faţadă. îl cunoaşte pe Ştefan, între cei doi se înfiripă o profundă poveste de dragoste dar, pentru că bărbatul refuză să îşi părăsească neamul, Liz nu îi mărturiseşte că este însărcinată şi se întoarce în America, unde o naşte pe Petra.

Peste aproape 20 de ani, Petra va veni în România în căutarea tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată. în cele din urmă, cei doi îndrăgostiţi se regăsesc, căci Liz se întoarce în România în căutarea fiicei răzvrătite, plecate în lume să-şi găsească rădăcinile pe cont propriu. Dar să nu vă imaginaţi că avem de-a face cu un final banal şi siropos. Aventura Petrei pe meleag românesc închide în ea promisiunea unei noi iubiri, dintre ea şi Mihai, dedicatul student la Conservator. E un alt fel de poveste însă, cu toate atributele specifice noii generaţii, grăbită, pragmatică, neconvenţională. Dar e, totuşi, promisiunea unei noi iubiri, iar acesta este mesajul pe care se cuvine să-l reţinem din ultimele rânduri ale scrierii lui Alan Elsner: iubirea nu se stinge niciodată. De la apostolul Pavel încoace, o ştim cu toţii, dar cel mai adesea o uităm.

Alan Elsner nu face decât să ne reamintească frumos acest adevăr veşnic.