Cantecul culorii

în fiecare pagina scrisa, legata frumos şi cuminte în aceasta carte, în fiecare tablou, care împodobeşte o sala de expoziţie, sunt închise uneori visele, starile de spirit, framântarile, tot tumultul interior al creatorilor lor şi chiar raspunsul încriptat pe care ei îl ascund şi doresc sa fie descoperit în confruntarea cu publicul sau cu viaţa.

Daca aceste trairi, transpuse de Loreta Popa în cartea care a ajuns în mâinile şi sub ochii dumneavoastra, v-au stârnit atenţia, daca aţi fost curioşi sa simţiţi cum înfloreşte fiecare tablou al pictorului Carmel Georgescu în imaginaţia autoarei, va pot spune ca nu este o carte cu poveşti despre pictura sau o carte cu pictura dublata de poveşti. Este o Cautare ce cuprinde doar o faţeta din spectaculoasele descoperiri ale autoarei în universul artei.

Loreta Popa cauta artişti, cauta arta proprie care devine Arta când o gasim fiecare, prin demers personal. Trebuie sa lasam arta sa încolţeasca în noi, nu conteaza daca artistul este mare maestru, epigon sau pictor naiv, trebuie sa ne lasam purtaţi de cautarile noastre şi sa ne ajutam de imaginaţia Loretei Popa, prin ale carei vene curg poveşti, ca sa putem vedea povestea, sa citim tabloul.

Gândurile şi picturile, îngemanate şi strânse aici, au o inima comuna care începe sa pulseze de cum noi ne aşternem privirea pe primul rând sau pe prima tuşa a tabloului. Aceasta inima poate continua sa palpite în noi şi dupa ultimul rând citit. Jocul la dublu dintre text şi imagine se transforma într-o istorisire pentru trezirea imaginaţiei, poate cea mai aventuroasa dintre aventuri, aşadar devine ekphrasis, prin care reuşim sa vedem cu ochii minţii tabloul prin text.

A vedea, a cauta, a înţelege, sunt stari fara de care tot ce o înconjoara pe Loreta Popa, toate sentimentele ei, nu pot grai ceea ce sunt, caci nu au decât trairile autoarei pentru a se face înţelese!
Traire fara de care arta descoperita ramâne muta într-o stare de neîmplinire din care doar scriitorul poate sa o scoata.
Este un exerciţiu foarte greu, încercat aici de Loreta Popa, sa talmaceşti în cuvinte graiul liniilor, formelor şi al culorilor unui pictor. în lupta pe care au dus-o pentru a da o forma verbala trairilor vizuale sau de a aşeza pe pânze stari sufleteşti, autorii au cunoscut poate şi înfrângeri, şi izbânzi, iar acum se prezinta amândoi, Loreta Popa şi Carmel Georgescu, cu toata sinceritatea în faţa publicului, încredinţaţi ca el va şti sa vada, sa simta şi mai ales sa înţeleaga.

Daca noi, privitorii, plimbaţi prin labirintul picturii şi ghidaţi de firul Loretei Popa, reuşim sa ne identificam propriile întrebari şi cautari, atunci fiecare poveste, care devine şi a noastra, începe sa prinda viaţa, iar scopul carţii de faţa va fi fost atins. Pictura prin cuvânt devine personala pentru fiecare privitor şi ceea ce cuvântul împartaşeşte prin auz, pictura arata în tacere, prin imagine.

Adrian Buga