Există utopii albe, imagini ale unei lumi ideale, tot aşa cum există distopii, utopii negre, vise sumbre ale cărărilor viitorului. Nu mă atinge e o utopie suavă şi, deopotrivă, plină de dramatism. în ea transpar, într-o formă ingenios alegorizantă, frământările şi neliniştile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic oferă autoarei un alibi consistent pentru a se detaşa de încrâncenările doctrinare de care pătimesc de regulă judecătorii vremilor lor. Cartea e scrisă cu fineţe şi chiar cu virtuozitate stilistică, oferindu-i cititorului o lectură de desfătare.