Tratatul asupra „pasiunilor sufletului” imbratiseaza totalitatea naturii umane si analizeaza succesiv actiunile trupului pentru a le distinge de patimile si functiile sufletului.
Demersul porneste de la pasiunile universale, primitive: admiratia, iubirea, ura, dorinta, bucuria si tristetea, construind, pe baza acestora, remedii, nu impotriva pasiunilor, bune prin natura lor, ci contra „utilizarii lor gresite si exceselor”, conform cunoasterii lucide a factorilor fiziologici ce determina emotiile. Prin urmare, filozoful propune o asceza rationalista, cerand oamenilor sa-si foloseasca judecata nu pentru a suprima pasiunile, in traditie stoica, ci pentru a se bucura de ele.