Pentru Sanda Sântimbreanu a venit vremea rememorării, vremea când amintirile caută o altă exprimare, respirația eternității. A dorit să semneze pactul cu literatura, și i-a reușit, mai ales – prin repetarea unor elemente de viață, prin asemănarea caracterelor unor personaje, printr-o anume continuitate între unele povestiri, prin obsesia unor teme – cel autobiografic. Autoarea vrea prin aceste povestiri de viață să se împace cu trecutul său, unul pe care nu l-a acceptat, nu l-a înțeles poate destul în momentul trăirii.

Nicoleta Dabija