„Asumarea explicita si cu obstinatie de catre N. Steinhardt a «statutului» de diletant in critica, dar si in literatura in general, face parte – asa cum a remarcat, printre altii, si Ion Bogdan Lefter – dintr-o autentica si fecunda strategie. Virtutile acestei strategii au fost devoalate de Steinhardt, el subliniind libertatea de miscare pe care i-o asigura raminerea in afara canonului. Steinhardt nu-si va reprima deliciul unor paralelisme si asociatii insolite, de natura sa contrazica gustul public, dar si sa produca satisfactii indenegabile spiritelor rafinate, umblate prin literaturile lumii. Uimitoarele sale comparatii si asociatii provin din cultura sa, fenomenala nu numai prin amploare si diversitate, ci si prin calitatea referintelor.” (Florian Roatis)