Solstitiu de iarna

“Se zice că nici cel mai solid adăpost antiatomic nu-i mai sigur, împotriva morţii, decît poezia. Eu aş lărgi puţin reflexia, adăugînd că orice formă de literatură, muzică, artă, cultură în general, oferă clipe de eternitate pentru că sînt viaţa la un grad superior de intensitate. Mi-am amintit cu bucurie această aserţiune citind volumul de poeme «Solstiţiu de iarnă» a lui Constantin Donea, ieşit recent de sub tipar la Editura Niculescu. E o poezie vie, intens trăitoare, cu admirabile virtuţi de caracter: bonomia, sfătoşenia, dragostea de viaţă, tihnă şi cam tot ce are mai «dulce» şi mai fermecător fenomenul culturii mundane a romînilor. Se simte faptul că autorul a trăit mereu în preajma nestematelor îndelung şlefuite ale folclorului naţional. De aceea, C. Donea nu se duce în locuri auguste de slavă şi purpură, ci, dimpotrivă, se proiectează în locuri cu armonii secrete, pline de plăpînda duioşie.”

Vasile PRUTEANU