Sangele

Acţiunea romanului "Sângele" începe brusc, cu descoperirea unei spargeri la capela relicvelor dintr-o veche mănăstire madrilenă. Cititorul este introdus în miezul acţiunii poliţieneşti de descoperire a făptaşilor, dar mai ales a mobilului fărădelegii. Autorul ridică vălul de mister cu care este acoperită mişcarea catolică numită Opus Dei, încercând în acelaşi timp şi o demistificare a cultului relicvelor, cult care face parte din arsenalul de propagandă al slujitorilor Bisericii Catolice. Minunile desfăşurate sub ochii credincioşilor - cum ar fi lichefierea sângelui Sfântului Pantelimon - sunt oare reale sau sunt "ajutate" să se producă prin intervenţia noilor descoperiri ale ştiinţei? Cititorul va urmări cu sufletul la gură desfăşurarea anchetei poliţieneşti, asezonată cu descrieri şi analize foarte pertinente a două capodopere ale pictorului flamand Hieronymus Bosch - "Grădina desfătărilor" şi "Adoraţia Magilor" -, o plimbare prin catacombele Parisului, referiri la monstruoasele experimente medicale ale lui Josef Mengele, precum şi decodificarea unor misterioase inscripţii în greceşte. Sfârşind lectura, cititorul va rămâne uluit la dezlegarea misterului care învăluie pe parcursul întregii cărţi o intrigă foarte bine condusă şi care scoate în evidenţă pregătirea filosofică şi teologică a autorului, care, din interiorul tagmei ecleziastice, îşi poate permite critica sistemului din care a ieşit în mod voluntar. O carte din care cititorul interesat, nu numai de intriga poliţistă, are multe de învăţat.