"Istoria muzicii bisericeşti la români prezintă viaţa şi opera marilor protopsalţi sau cântăreţi, traducători şi creatori de melodii bisericeşti, fie pe notaţie neumatică orientală, mai veche sau mai nouă, aceasta din urmă purtâmd denumirea de psaltichie, fie pe notaţia liniară, apărută în secolul al XI-lea şi cunoscută sub numele de guidonică sau apuseană, folosită de câteva veacuri în unele provincii româneşti, care au stat vremelnic şi fără de voie sub ocupaţii şi influenţe străine. Ne gândim la Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia şi la Cadrilater.

De asemenea, Istoria muzicii bisericeşti la români consemnează viaţa şi opera marilor compozitori de cântări corale bisericeşti. La început, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, lucrările străine erau traduse şi adaptate limbii şi spiritului românesc, dar ceva mai târziu au început să fie compuse cântări corale bazate pe melodiile de strană româneşti, întărindu-se astfel curentul coral autohton. Acest curent coral a fost cultivat cu succes de foarte mulţi compozitori români de la începutul secolului al XX-lea, rădăcinile lui pornind însă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Muzicienii cuprinşi în lucrarea de faţă sunt numiţi protopsalţi, psaltichişti, sau creatori de cântări corale bisericeşti, toţi fiind compozitori, unii de cântări monodice, iar alţii de cântări armonizate pentru voci egale, bărbăteşti şi mixte".

Din Cuvântul înainte,

al Preafericitului Părinte Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române