Curierul fiscal Nr.8/2010

Căldură mare dom’ne, căldura mare. Şi să scapi de căldură fugi în gradină, marea grădină a Carpaţilor. Sau soluţia e să fugi din grădină, să fugi cât mai departe şi eventual să te mai întorci doar în concediu. în acest mediu se dezvoltă fiscalitatea în România. Şi cum căldura creează migrene, până şi circuitele neuronale se învârt mai greu (sau poate prea repede, dar aleator). Şi din toate acestea rezultă ceva: legislaţia fiscală! Problema este că dacă vom scăpa de căldură s-ar putea să vină furtunile şi migrenele se vor accentua. Şi până şi medicamentele costă mai mult. Şi ce ne mai rămâne de făcut? Să cerşim legi mai clare (că pe bază de parteneriat este posibil să nu le obţinem)? Să ne rugăm ca soluţiile alese de noi [pe principiul datului cu banul (adică la alegere din mai multe variante, nu în sens material)] să fie corecte, chiar dacă ştim că mai există vreo câteva soluţii posibil corecte, chiar dacă diametral opuse? Să ne facem provizioane în contul eventualelor amenzi ce le putem lua că nu înţelegem legile? Sau să ne lăsăm de muncă, să nu mai obţinem venituri din activităţi profesionale (altele decât cele din salarii), că dacă le obţinem apare problema: oare sunt repetitive, oare sunt ocazionale, oare contribuţiile sunt cu stopaj la sursă, oare sunt fără stopaj la sursă? Ca să vezi câtă agitaţie poate face o pagină de text legislativ. Măcar dacă ar fi singura din legislaţia românească.