„Văzu ceea ce nu mai văzuse niciodată, deşi trăise o sută de vieţi: marea peşteră boltită de sub Lespezi, ce nu fusese săpată de mâna omului, ci de puterile Pământului. Era bătută în cristale şi ornamente cu vârfuri şi filigrane de calcar alb, în care lucraseră apele subpământene, de eoni, imensă, cu acoperişul şi pereţii strălucitori, scânteietoare, delicată, încâlcită, un palat de diamante, o casă de ametist şi cristal, de unde străvechiul întuneric fusese alungat de splendoarea luminii.”

Tenar devine din fetiţa de şase ani, Mare Preoteasă Renăscută a Mormintelor din Atuan, Mare Preoteasă a Celor Nenumiţi cu titulatura Cea Devorată. Creşte aici fără să ştie altceva decât ritualurile Mormintelor, întunericul din labirinturile de sub ele, până într-o zi când un vrăjitor din Ţinuturile Interioare ajunge la morminte.

Mormintele din Atuan ne vorbeşte despre puterea de a te schimba, de a refuza minciuna care ţi-a fost prezentată ca adevăr. Ne demonstrează un lucru pe care oamenii îl uită mereu şi mereu: că împreună şi cu dragoste se pot elibera.