Cartea de fata incepe astfel: revenit in patrie dupa un ocol al lumii, scriitorul Vasile Andru este indemnat de reporterul si etno-prozatorul Dumitru Bradatan (Dumi Brad, aici) sa dezvaluie lumea vazuta, dar si pe cea nevazuta, atat cat este ingaduit. Autorul ia pulsul mileniului III si al veacului care „isi arata coltii”, si al generatiei „palide si scindate”. Dumi Brad, care este nu doar reporterul, ci mai ales ucenicul ascultator, zice: „Am ars o mie si una de impuritati la scoala de sapientia a lui Vasile.” Reporterul este un challenger, el a provocat şase din cele optsprezece dialoguri. La acestea, in sumar, Andru adauga si cinci eseuri, marturii si reflectii despre arta de a trai si a nu imbatrani, despre arta de a intrebuinta bine planeta. Insotit de surasul care are ceva metafizic, continand si ras, si plans. Toate avand incidenta cu o biografie devenita destin.