„Aceasta nu este o arcă a salvării, a speranţei, a regenerării sufleteşti, nici locul în care personaje-kamikaze aruncă în jur în timpul sacrificiului lor, bunătate, generozitate, blândeţe, înţelepciune, cumpătare. E o arcă simbolică. Fictivă, sau e chiar lumea noastră condamnată să plutească în derivă pe un ocean sub care pândeşte un tzunami apocaliptic? Da, într-adevar, Breban nu neglijează nici o specie, sunt toate conservate aici, e destul să înlături dificila, fragila şi totuşi rezistenta perdea ţesută din mii de pagini de carte, ca să descoperi o umanitate crudă, pe care mulţi dintre noi, dintre cititori sau autori avem tendinţa de a o evita, tendinţa de a o machia, de a-i face operaţii estetice… Arca are capaciatatea de a reînvia din cenuşă şi de a ne propune o călătorie imaginară spre o altă dimensiune, încercând să-i salveze deopotrivă pe credincioşi şi pe atei, pe puternici şi pe cei slabi, pe victime şi pe călăi, pe maeştri şi pe discipoli, pe slugi şi pe stăpâni. Tu alegi de care parte vrei să te afli, în afara arcei, pe arcă sau în structura ei intimă fragilă şi totuşi rezistentă, capabilă să te ducă spre cele mai insolite teritorii care înca nu au fost inventate şi pe care doar acul busolei lui Breban le indică şi le plasează pe o hartă altfel inaccesibilă.”