Joseph Andrews

Roman picaresc şi, în acelaşi timp, parodie a romanului sentimental care ocupa scena literară engleză la începutul secolului al XVIII-lea, Joseph Andrews povesteşte aventurile unui servitor hotărât să-şi apere „virtutea” în faţa avansurilor stăpânei sale şi să-şi dăruiască iubirea unei femei de aceeaşi condiţie socială, Fanny. Subiectul este, de fapt, un pretext pentru a realiza o frescă plină de culoare a societăţii engleze surprinsă în faza de ascensiune a unei noi clase – şi un prilej de a pune reflectorul pe breşele create de modernitate în rigida societate tradiţională.

„Voi continua să ridiculizez viciul şi impostura, atâta timp cât mai dispunem de vreo libertate oarecare.” Henry Fielding

„Ce geniu! Ce inteligenţă sclipitoare şi ce spirit de observaţie! Ce ură robustă împotriva meschinăriei şi a ticăloşiei! Câtă voioşie! Ce poftă bărbătească de viaţă! Câtă dragoste de oameni! Câte adevăruri a lăsat omul acesta în urma lui! Câte generaţii au învăţat de la el să râdă cinstit şi înţelept!” William Thackeray

Henry Fielding (1707-1754), scriitor englez, magistrat şi jurnalist, a ilustrat modernizarea societăţii britanice şi a literaturii engleze în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Autor dramatic, pamfletar, romancier – printre romanele sale se numără Joseph Andrews (1742), Jonathan Wild cel Mare (1743) şi Tom Jones (1749) – Fielding reprezintă paragonul creatorului modern, capabil să înfăţişeze cu ironie, dar şi cu înţelegere, o societate în plină transformare.