Despre autorităţi administrative independente s-a vorbit în Franţa, pentru prima dată, în anul 1968, iar în România autorităţile administrative autonome au fost prevăzute explicit în Constituţia din anul 1991, care a adoptat un sistem aparte cu privire la aceste organisme administrative, pe care le-a scos în totalitate din sfera de influenţă a Guvernului şi le-a plasat sub controlul Parlamentului.

Lucrarea are meritul de a analiza, cu seriozitate şi competenţă, modul în care au apărut ele în dreptul nostru postrevoluţionar şi, în acest context, să facă o prezentare şi a modelelor din legislaţia occidentală avute în vedere la legiferarea acestor autorităţi administrative centrale autonome în ţara noastră. în acest sens, autorul a prezentat apariţia agenţiilor independente din S.U.A., a „quangos” în Marea Britanie şi, cel mai important pentru sistemul nostru de drept, a autorităţilor administrative independente din Franţa, care pot fi considerate adevărate modele pentru autorităţile administrative autonome din România.
Conform opiniei autorului, la ora actuală în România există un număr de 24 de autorităţi administrative autonome, care activează în diferite domenii, iar lucrarea de faţă analizează, cu precădere, autorităţile administrative autonome din domeniul siguranţei naţionale şi al mediatizării informaţiilor.