Iona

Omul isi depaseste tragica nelibertate, cand are curajul de a o privi in fata. Tragedia lui Iona dureaza atata timp cat crede ca raul, absurditatea se afla in afara: revolta lui capata sens cand invata sa se cunoasca. Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, inainte de a infrunta, inca o data, destinul? "Gata Iona? (Isi spinteca burta.) Razbim noi cumva la lumina.". Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infrant.

Nicolae Manolescu