Normele de procedura civila

Descriere: Regulile de aplicare a normelor de procedură civilă, în noul context al integrării României în Uniunea Europeană, capătă noi dimensiuni şi conotaţii, mai ales în ceea ce priveşte aplicarea în spaţiu şi asupra persoanelor. Istoric, normele de procedură civilă au fost legate de noţiunea de ordine publică, procesul civil fiind o afacere privată a cărei rezolvare interesează societatea în ansamblul ei. Din această cauză, normele de procedură civilă, de regulă, au avut un caracter teritorial, atât sub aspect spaţial, cât şi uman.
Existenţa şi aplicarea normelor de procedură civilă a fost un deziderat al oricărei naţiuni care s-a dorit a fi liberă şi independentă. A avea instanţe de judecată proprii, a-ţi stabili propriile reguli de competenţă şi de judecată a pricinilor civile cu privire la proprii cetăţeni, a avea organe proprii pentru a pune în executare aceste hotărâri judecătoreşti, nu este altceva decât o verigă foarte importantă a independenţei unui popor.
în realitatea actuală europeană, aceste reguli tradiţionale de aplicare a normelor de procedură civilă se schimbă şi se vor schimba şi în viitor. Dreptul comunitar care se bucură de aplicarea imediată, directă şi prioritară în dreptul intern al statelor membre conţine şi norme de procedură civilă. în acest context legislativ european, aplicarea normelor de procedură civilă în timp, spaţiu şi asupra persoanelor evoluează către noi concepte.
în dreptul procesual civil ne aflăm pe un pronunţat tărâm formal, în care normele de procedură civilă sunt principalul izvor de drept. în acest fel, instituţiile procedurale nu sunt altceva decât o oglindire a obiectului normelor juridice. Prin studiul şi analiza teoriei normelor de procedură civilă se poate reliefa, înţelege şi aplica, în modul cel mai temeinic, dreptul procesual civil.