Tentatia paradisului

Andor Komives este, desigur, in primul rand ceea ce se numeste, oarecum traditional, un artist plastic. Sau, mai precis, este omul unei expresivitati vizuale, vorbitorul privilegiat prin excelenta al unui limbaj plastic, pe care il definesc cel mai bine proiectele sale artistice.
Paradisurile plastice pe care Komives le propune se inscriu intr-un univers post-modern, poetic, sensibil si ironic. Iar spontaneitatea, ludicul, umorul din lucrarile si proiectele personale constituie si ele o tentativa de a redeschide calea comunicarii cu simtirea paradisiaca. Frecventarea temei paradisului pare sa-i fi facilitat artistului atat puncte de plecare inspiratoare, cat si puncte de sosire clarificatoare.
Suntem in prezenta unei hermeneutici autentice, plina de poezie plastica, potrivit careia cunoastem prin propria viata, “resimtita ca o atractie tot mai puternica spre simtirea paradisiaca “, si aceasta cunoastere ne schimba, la randul ei, potrivit cercului-spirala hermeneutic.