Maramuresean transplantat pe Tarnave, vechi dascal de literatura romana, Gavril Rusu se afla la al treilea volum de versuri (dupa Inexorabila, clipa si Drezina cu plopi, ambele aparute in 2002). Poezia sa se intoneaza in marginile aceleiasi poetici traditionale, cu respect pentru rima si ritm, dar si cu grija de a adauga formei atent daltuite intelesuri adanci si mereu adevarate, oricat de desueta ar putea parea haina versului. Se pot identifica in versurile sale arome din poezia unor Ion Pillat si Vasile Voiculescu, ici colo cu melancolii frante ca-n Bacovia, constanta ramanand atmosfera calma, calda, simpla si fireasca tesuta de o scriitura, cumva, ocrotitoare, extragandu-si din sine vlaga si savoarea.