Sătul de ostilitatea de care se vedea înconjurat în Anglia, D.H. Lawrence a reuşit să ia calea exilului la finalul Primului Război Mondial. Australia, Italia, nordul Americii, Mexicul şi sudul Franţei au fost destinaţiile pe care le-a schimbat în următorii ani şi care au pătruns în atmosfera cărţilor sale. Şarpele cu pene, roman care pătrunde în labirinturile religiei aztece şi în exotismul Mexicului aşa cum e trăit de europenii care-l explorează, e unul dintre cele mai limpezi exemple ale relaţiei pe care scriitorul a întreţinut-o cu locurile în care s-a stabilit. Paralel cu volumele de proză - de amintit The Captain's Doll, The Fox sau The Ladybird - şi lucrul la romanele clar impregnate de interesul pentru psihanaliza freudiană a scris poezie, parte a operei sale umbrită de popularitatea romanelor. Cel mai cunoscut dintre ele, deşi nu printre marile sale reuşite, este, neîndoielnic, Amantul doamnei Chatterley, care a scandalizat la acea vreme prin scenele erotice explicite, precum şi prin intriga pe care o propune: relaţia adulterină dintre soţia rafinată a unui moşier invalid şi bărbatul care munceşte pe domeniul acestora. Lawrence a publicat cartea la Florenţa, pe cheltuială proprie, în 1928. Multă vreme romanul a fost interzis în SUA şi Marea Britanie ca fiind pornografie pură. De fapt, conaţionalii contemporani îl socoteau un pornograf fără valoare, şi foarte puţini au apreciat abisurile complicate în care se adâncesc, chinuite de tensiuni sexuale şi psihologice mai toate pesonajele lui. O potrivită cheie de acces la opera de romancier o dau însă lucrările lui teoretice, dintre care două au o greutate aparte: Psychoanalysis and the Unconscious and Fantasia of the Unconscious (1921/1922) şi Studies in Classic American Literature (1923), lucrare în care l-a repuns în drepturi pe Herman Melville, complet uitat până atunci.

O pondere însemnată din Fii şi îndrăgostiţi (1913) o are încărcătura autobiografică, chiar dacă ar fi doar pentru rememorarea atmosferei încărcate de conflicte, frustrări şi angoase dintr-un orăşel minier. Povestea lui Paul Morel, personajul central al cărţii, o complicată şi subtilă variaţiune pe tema complexului oedipian, înregistrează evoluţia unei conştiinţe care învaţă să iubească. Marile falii care se ciocnesc în subteranele acestei cărţi propun de fapt cititorului o diferenţă de nuanţă problematică: cea dintre naşterea unei fiinţe şi naşterea unei fiinţe capabile de dragoste. Alina Purcaru