Cei care cerceteaza viata monahala din Muntele Athos si faptele curajosilor monahi care au aparat Biserica, realizeaza ca acesti aparatori ai credintei noastre sunt ca vechii asceti ai Egiptului, Muntelui Sinai, Palestinei si Siriei, care au insetat dupa mantuire, sfintenie si cel mai bun drum ascetic al vietii.

Calugarii si pustnicii atoniti sunt deopotriva de vrednici in ceea ce priveste infranarea de la mancare ca si acei asceti de odinioara din Rasarit, cand luam in considerare diferenta conditiilor de clima din Athos care, fiind mai la nord, este rece in timpul iernii, dupa cum este si marea care il scalda de jur-imprejur. Dimpotriva, tarile din Rasarit, au un climat calduros si uscat, si favorizeaza o mai mare si mai indelugata infranare de la mancare.