Spectacolul din culise

Cartea Loredanei Tifiniuc este o fericita intalnire intre jurnalistica si literatura; mult discutata specie a reportajului liric isi gaseste ilustrarea in aceste insemnari de calatorie, o calatorie pe care, in calitate de reporter militar, autoarea a intreprins-o in vara anului 2003 la bordul navei Constanta pe apele si prin porturile Marii Negre si ale Marii Mediterane. Impresiile se cristalizeaza in scurte, dar pregnante eseuri, in care poemul in proza isi da mana ci meditatia. Indicatiile privind locurile unde au fost scrise ori care le-au inspirat ne poarta cu gandul de la Constanta la Varna, in Bosfor, la Salonic, Bonifaccio, Cassis, Marsilia, toulon, Sagunto, Valencia, Gibraltar,Tanger, Mostaganem, Alger, Hammamet,Tripoli, La Valleta, Siracusa, in Muntenegru si in Albania. Nume de locuri ce te fac sa visezi prin muzicalitatea lor sau prin sugestiile culturale pe care le inspira. Dar adevarata calatorie la care ne invita autoarea se desfasoara in alta dimensiune, mai bogata si mai fascinanta: in noi insine. Omul - acest alt univers (cum spunea Rabelais) - este destinatia reala a periplului parcurs in paginile cartii.
Ziarist demn de acest nume, Loredana tifiniuc este fascinata de culisele spectacolului; nu numai ale spectacolului prezentat la bordul navei in cadrul programului Odiseea 2003, ci de culisele spectacolului lumii, de ceea ce se afla dincolo de aparente. Ea vrea sa cunoasca si, mai ales, sa inteleaga. Ziaristul din ea este atras de inedit, scriitorul contempla profund esentele, permanentele existentei.
in spiritul celebrei coincidente a contrariilor, a dublului oriental ying si yiang, autoarea concepe - cu intelepciune – lumea ca un vesnic echilibru: intre alb si negru, intre bine si rau. Un asemenea echilibru al contrariilor in ofera, in economia generala a volumului, contrapunctul dintre imagini si text, primele relevand concretul, celalalt relevand substanta meditativa, caci, mai presus de toate, pe Loredana Tifiniuc o intereseaza sfera umanului, raportul contradictoriu si totusi echilibrat dintre eu si ceilalti. Eul, adesea ascuns pudic sub masca unui tu care generalizeaza si implica, este dominat de afecte, confruntat cu spectrul singuratatii ori indoindu-se sub povara indoielii si a necesitatii de a lua o decizie. Eul isi cauta vocatia marcata de pecetea destinului personal.........................................................................................................................................

Culisele au adesea o conotatie negativa, insemnand rauvoitoare manevre oculte. in cartea Loredanei Tifiniuc, ele au insa o cu totul alta semnificatie. Culisele inseamna ceilalti, oameni minunati, oameni frumosi, teribilii anonimi ai marii, studentii militari cunoscuti pe vas, cei care fac posibil spectacolul artistilor, cu daruire si constiinciozitate. Popor aparte, neam liber, domnind peste un regat care nu are sfarsit, marinarii apar ca un model uman de la care eul invata valoarea prieteniei, a solidaritatii umane. Ei, tinerii de pe vas, te invata constiinta lucrului bine facut, a moralitatii, ceea ce autoarea denumeste inspirat lectia de a fi OM. prof. Gheorghe LAZARESCU