Cazul lui Marin Stefanescu, profesor de filosofie la Universitatea din Bucuresti si la Universitatea din Cluj, prezenta remarcabila in spatiul public interbelic, este cel putin ciudat.A gandit intr-o perspectiva personala filozofia, facand discordanta cu orientarile scientiste, predominante in timpul sau. Unele din manifestarile sale apasat religioase insotite de reactii nationaliste i-au creat o pozitie destul de ambigua, ducand la o uitare nedreapta a autorului "Filozofiei romanesti". Dar in cartea lui Marin Stefanescu nu exista misticism, ci o viziune filosofica intarita de un crez religios. Prima lucrare de istorie a filosofiei romanesti, "Filosofia romaneasca", propune o idee bine structurata: armonia ce ar carcteriza gandirea, conduita si actiunea romaneasca.