Inca din primii ani ai existentei sale, statul sovietic a fost stapânit de un sentiment de insecuritate, la originea caruia s-au aflat cele trei "cercuri concentrice" ale insecuritatii, vizibile la nivelul partidului (sentiment aparut in urma actiunilor de infiltrare a formatiunilor politice ruse cu agenti secreti; in interiorul partidului bolsevic, acest lucru a generat o stare de suspiciune intre membrii de partid, vizibil in perioada Marii Terori din 1936-1938), la nivelul elitei politice sovietice (in raport cu propriul popor; sentiment provocat de lipsa de popularitate a regimului) si pe arena internationala (insecuritatea statului sovietic in raport cu lumea inconjuratoare, capitalista). Acest sentiment de insecuritate a modelat comportamentul Uniunii Sovietice pe plan extern si s-a aflat la originea principalului obiectiv de politica externa al statului sovietic: constituirea, la granitele sale, a unui spatiu de protectie, denumit in literature de specialitate cu un termen imprumutat din vocabularul militar: glacis strategic