O prima sursa este preocuparea vie si personala pentru ceea ce numim, nu tema mortii, ci chiar moartea; si nu moartea in general sau a celorlalti, ci moartea proprie. Acesta preocupare (grija, teama, frica) prezenta la orice om in diverse forme sau grade de constientizare, vine din diverse surse ale vietii personale, dar, in cazul autoarei', este cristalizata suplimentar si de lectura ganditorilor existentialisti, care au tematizat-o explicit. ... Este celebra formula heideggeriana: "Omul este fiinta pentru moarte" (Sein zum Tode). Aceasta prima sursa - personala sau existentiala - este prezenta constant in fundalul cartii, pe tot parcursul acesteia, si se exteriorizeaza, din cand in cand, in discurs, prin expresii pregnante, incarcate emotional si cu valente adesea poetice ("clipa mortii"). Fara nici un paradox, as putea spune ca, pe aceasta prima si originala linie de inspiratie, cartea Alinei Baraian este sustinuta, in subtextul ei, de un viu sentiment al mortii..