O personalitate puternica, uneori colorata de candori copilaresti, apare la rascruce de lumi si înfrunta vremuri vitrege. Muncind cu o exemplara tenacitate, sustinuta exclusiv de propria sa pasiune, reuseste sa-si urmeze neabatut, decenii de-a rândul, drumul împlinirii artistice si spirituale.

Apare la rascruce de lumi: în cea mai nordica provincie a României de atunci, în Bucovina cea multietnica, într-o familie de intelectuali români de seama, cu pregnante înclinatii artistice, înrudita si cu germani stramutati în Europa de Est înca din evul mediu, dar si cu ruteni deveniti preoti greco-catolici sau scriitori ucraineni. Îsi face educatia la Cernauti, oras care adapostise, pâna în 1918, „cea mai estica universitate germana“ si în care se mai simtea înca influenta benefica a culturii vieneze, mai ales a celei „stil 1900“. Din aceasta „Mica Viena“, cum mai era numit Cernautiul, se refugiaza, în 1940, din fata invaziei sovietice, în „Micul Paris“, în Bucurestiul interbelic aflat în ultimii sai ani de stralucire, în Bucurestiul unde balcanismele se acoperisera relativ de curând cu un strat de influente europene, îndeosebi franceze. Lucreaza fresce în biserici ortodoxe, sub îndrumarea unui mare maestru în pictura bizantina, dar îsi face debutul prezentând patru xilogravuri la o expozitie a tarilor socialiste, la Moscova. Înfrunta vremuri vitrege: educatia artistica si-o desavârseste în anii de privatiuni ai refugiului si razboiului, iar cariera artistica si-o începe eludând cu obstinatie si dibacie apasarea inexorabila a ideologiei comuniste din anii ‘50. Atmosfera fiecarui deceniu al sfârsitului de veac XX îsi lasa amprenta pe opera sa, dar fara sa reuseasca s-o devieze de la logica intrinseca a propriei sale evolutii: preocupata initial de spectacolul lumii si oamenilor, ajunge sa-si traverseze cu truda propriile profunzimi, spre a iesi apoi la lumina senina a împlinirii.
Încearca diferite moduri de stilizare a realului, de la cele geometrice pâna la cele folclorice, se foloseste cu abilitate de simboluri consacrate sau sui generis, construieste nemaivazute broderii expresive, ajunge pâna la abstract.
Abordeaza cu îndrazneala cele mai laborioase tehnici ale gravurii, prelucreaza metalul cu acul sau cu acizii, cu o aplicatie de alchimist, creând structuri spectaculoase pentru fiecare detaliu. Iar la ani târzii, de îndata ce are posibilitatea, foloseste tehnica ultramoderna a artei digitale, într-un mod cu totul original.
Creeaza astfel o opera de o perfecta sinceritate si autenticitate – lipsita de orice fel de teribilisme – si totodata de o surprinzatoare varietate. {tie sa gaseasca monumentalul în cotidian, trece usor de la registrul terifiantului la cel al ironicului, poate reda în egala masura filozoficul sau anecdoticul, forta implacabila a istoriei sau farmecul gingas al obiectelor si fiintelor minuscule din imediata noastra vecinatate. {i toate acestea cu o desavârsita gratie.
Iata un destin cultural unic în felul sau. Redat în aceasta carte printr-o serie de lucrari ce au fost expuse la retrospectiva Hortensiei Masichievici-Misu din 2002 si prin texte scrise de artista, texte de o simplitate voita, contrapusa complexitatii imaginilor.