Ioan Flora (1950-2005) s-a născut în Satu Nou, Banatul Sârbesc.
A urmat cursurile liceului la Vârșeț. A absolvit Facultatea de Litere a
Universității din București în 1973, fiind, ulterior, profesor la Liceul
Economic din Alibunar. Din 1977, a fost redactor la săptămânalul
Libertatea și la revista Lumina. Între 1991 și 1993 a fost redactor-șef
la Editura Libertatea, din Pancevo. În 1993, se stabilește împreună cu
familia în București. Volume publicate: Valsuri (1970), Iedera (1975),
Fișe poetice (1977), Lumea fizică (1977 – Premiul Struga, Macedonia),
Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984; ed. a II-a, 1986), O
bufniță tânără pe patul morții (1988 – Premiul Nolit, Belgrad, Serbia;
ed. a II-a, 1998), Tălpile violete (1990; ed. a II-a, 1998), Discurs asupra
Struțocămilei (1995 – Premiul Asociației Scriitorilor din București și
Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; ed. a II-a, 1998),
Iepurele suedez (1997 – Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO;
ed. a II-a, 1998); Medeea și mașinile ei de război (1999; ed. a II-a, 2002),
Dejun sub iarbă (2004), Bătrânul Werther (2007). Volume din poezia sa
au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană, macedoneană,
maghiară, sârbă, slovacă și suedeză. A tradus integral în limba română
opera poetică a lui Vasko Popa și este autorul și traducătorul Antologiei
poeziei sârbe, sec. XIII-XX (1999).