Volumul Politicele filmului se doreşte un corectiv, oricât de parţial, la ceea ce percepem drept lipsa de miză (deşi miza e uneori mare, inadecvate sau depăşite sunt doar instrumentele cu care e atacată) a celei mai mari părţi din producţia discursivă locală dedicată cinemaului românesc contemporan. Ce oferă aceste contribuţii, din ceea ce nu prea există pe piaţă? Într-un cuvânt, idei. Analizele formale, pe care le socotim cât se poate de relevante, sunt completate aici de interpretări ce trimit spre tematici ocolite de obicei pe la noi, îndeosebi sociale şi politice. Cartea de faţă nu e, aşadar, una despre o estetică devenită specific al locului, neorealismul românesc, ci una despre un subiect, cinemaul românesc contemporan, cu personajele, problemele, transformările, temele, reuşitele şi ratările lui. Acest cinema are deja o istorie de peste un deceniu, prin urmare există şi o bună distanţă – căci nu e nici atât de tânăr încât să-l considerăm prea amorf, şi nici atât de bătrân încât să se fi anchilozat într-o repetare a identicului – de la care îl putem privi şi aprecia. Ceea ce veţi citi în aceste pagini seamănă cu imaginile dintr-un caleidoscop, unde, la fiecare rotire a cilindrului, piesele din interior apar într-o altă configuraţie. Filmul e asemănător: schimbând optica, putem vedea şi altceva. (Andrei Gorzo & Andrei State)