Traducere de D.T. Sarafoff după manuscrisul definitiv
Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ioan Pânzaru şi Laurenţiu Zoicaş

„În adîncul sufletului… aştepta un eveniment. Ca marinarii în ceasul de restrişte, îşi plimba privirile disperate peste singurătatea vieţii, căutînd în depărtare vreo pînză albă în negurile orizontului. Nu ştia prin ce întîmplare, ce vînt îl va împinge pînă la ea, spre ce ţărm o va purta, dacă va fi şalupă sau corabie cu trei punţi, încărcată cu nelinişti sau plină de fericire pînă la saborduri. Dar în fiecare dimineaţă, cînd se trezea, spera că va veni chiar în ziua aceea şi pîndea toate zgomotele, sărea din pat, se mira că nu venea; apoi, la amurg, din ce în ce mai tristă, îşi dorea să fie deja mîine.” (Gustave Flaubert)