în 26 octombrie 1949, episcopul blăjean ajunge la Penitenciarul Sighet. Este adus în lanţuri, cu trenul, până la Satu Mare, iar de acolo până la închisoarea de pe graniţa cu U.R.S.S.-ul, cu un camion deschis, împreună cu Ioan Ploscaru, Ioan Belle, Dumitru Sălăjan şi fratele Tarciziu, membru al comunităţii Fraţii şcolilor creştine. Acelaşi părinte atent al fiilor săi sufleteşti, în noiembrie 1950, aprobă, din închisoare, ca preotul Alexandru Todea să fie episcop. Noua numire este trimisă în secret. După rugăciunea de dimineaţă, cu harul său deosebit de a expune poetic şi emotiv tot ceea ce interioriza, face meditaţii în comun, spune episcopul Ioan Ploscaru. Timp de doi ani au împărţit aceeaşi celulă. La Sărbătoarea Naşterii Domnului, în 1950, deţinuţii cântă colinde; gardienii ripostează. Intrând în celula lor, îndreaptă un pistol spre episcopul Suciu şi-l somează să se culce. După plecarea lor, acesta constată că „nu se putea Crăciun fără Irozi".