Este în firea omului teama de schimbare, frica de consecinţele ei, de tranziţia care o urmează. Ne este teamă de tranziţie cu atât mai mult cu cât nu îi cunoaştem regulile, parcursul, şi starea finală către care suntem conduşi, având sentimentul neplăcut că suntem subiectul unui experiment. Dacă îi înţelegem însă mecanismele, etapele, cerinţele, tranziţia se transformă din experiment într-un exerciţiu al cunoaşterii, acţiunii şi voinţei. Trecerea la euro va fi o mare provocare. Pentru unii, un experiment, pentru alţii, aşa cum am arătat, un exerciţiu care, în cele din urmă, va trebui să se finalizeze cu un succes. Lucrarea noastră, deşi nu explicit, îşi propune să argumenteze faptul că, fiind în cunoştinţă de cauză, ştiind unde trebuie să ajungem, dar şi de ce, stăpânind (aproape) toate „necunoscutele” tranziţiei, trecerea de la o stare de echilibru – „Certitudinea leului nostru, al românilor”, la o altă stare de echilibru – „Certitudinea unei monede euro a noastră, a europenilor” – poate fi, la nivelul ansamblului social, o reuşită. Haideţi să nu i ne împotrivim, ba chiar să îi netezim drumul! Altfel, cu ce am fi superiori ignoranţei, prostiei şi răutăţii atât de caracteristice atitudinilor negativiste şi distructive?