Devenit cunoscut în 1995 cu romanul „Tăcerea lui Perlman”(Perlmanns Schweigen), urmat în 1998 de „Acordorul de piane” ( Der Klavierstimmer), Pascal Mercier (Berna, 1944) îşi cucereşte un loc pe lista de bestseller în 2004, în urma publicării romanului „Trenul de noapte spre Lisabona” ( Nachtzug nach Lissabon) care îi aduce premiul pentru literatură „MARIE LUISE KASCHNITZ” pe 2006 şi „PREMIO GRINZANE CAVOUR” (Italia) pe 2007 pentru cel mai bun roman străin, consacrând apariţia pe scena literară a unui talent epic, viguros şi original.
Al patrulea roman, LEA (2007) prezintă – după cum arată autorul în Prefaţă – drama unei fete „ce parcurge un proces lent, dar progresiv de întunecare mintală şi se înstrăinează de tatăl ei şi de sine însăşi pe măsură ce se desăvârşeşte ca violonistă”. Acest proces evoluează pe fondul prăbuşirii psihice a tatălui, ilustrând „tragedia omului care acţionează sub impulsul celor mai bune intenţii, dar provoacă tocmai în acest fel o catastrofă.”