După încheierea războiului rece, România, asemenea celorlalte ţări europene din fostul bloc socialist, a fost confruntată cu probleme dificile şi dureroase ale tranziţiei. Efortul intern general de democratizare a societăţii romaneşti şi de edificare a economiei de piaţă ”a evoluat” într-un ”mediu instabil”, iniţial, în condiţiile ”absenţei unor aliaţi cerţi şi/sau a unor ”garanţii de securitate”. în acest context, ”scopul general al oricărei strategii” a trebuit să-l constituie ”promovarea şi apărarea intereselor naţionale, asigurarea libertăţii de acţiune a statului în relaţiile cu alte state, respectând legile, normele şi principiile internaţionale”. Şi, esenţial pentru orice strategie va fi ”momentul definirii”.