Scrierile mele. Proza si stihuri

Ce sau despre ce scrie Mircea Tomescu-Tomir? Un mic dicţionar farmaceutic plin de umor, scene hazlii din profesiune, scenete satirice, pamflete, portrete-caricatură, pluguşoare satirice, texte pentru brigada artistică, epigrame, sesizări cetăţeneşti la primul secretar... scrise în versuri, monologuri à la Tănase, lirică pentru portativ (tangou, slow, vals), lirică ocazională, de album. Ceea ce dă acestei diversităţi de genuri şi specii o oarecare notă comună este propensiunea pentru umor, Tomir conducându-se în toate după vechiul adagiu latin „ridendo castigat mores”, singura posibilitate de împotrivire într-un regim politic aberant. Un umor tonic cum singur declară în cupletul satiric compus în 1984 la Târgovişte (autorul şi-a datat fiecare scriere): „Să-ndrepţi năravuri nu-i uşor, / dar cu satiră şi umor / sunt rezolvate; / e cel mai bun întăritor / de lucruri bune şi cu spor / în sănătate!” Rămâne regretul că Tomir n-a fost mai mult prozator decât autor de versuri. Ar fi dat un roman de epocă, acel „roman de sertar” ce nu s-a publicat încă, aşa cum lasă să se întrevadă fragmentul care deschide cartea sa trădând un talentat prozator. Dar cine ştie?!... O carte onestă ce se citeşte cu zâmbetul pe buze, cu toată gravitatea pe care o imprimă gândurilor cititorului despre o lume din fericire apusă.