„Liderii celor două mari puteri (Mihail Gorbaciov și George Bush - n.n.) vor pur și simplu să scape de Ceaușescu prin intermediul Securității, infiltrate în proporție de cel puțin cincizeci la sută de agenți K.G.B., acesta fiind și motivul pentru care atât de detestata poliție politică nu va fi epurată după revoluție)”

(Patrick Pesnot, jurnalist și scriitor francez).

„Moscova și Washingtonul au dorit înlocuirea lui Ceaușescu și au făcut presiuni în acest sens. Bineînțeles că a existat și o intervenție străină”; „circumstanțe externe și nu interne au impus ritmul (evenimentelor – n.n.)”. (Cinghiz Abdullaev, general rez. GRU).

„...la Securitate cârtițele nu au fost la niveluri mari, au fost la niveluri mici”, spre deosebire de Armată unde „se ajunsese sus” ... „mi-e greu să spun și e dureros și trist să spun că un locțiitor al șefului Direcției de contraspionaj devenise într-un fel sau altul agent al unui serviciu de informații” (Iulian Vlad, ultimul șef al D.S.S.).

„Instructorii și consilierii sovietici, în frunte cu generalul K.G.B. Alexandr Mihailovici Saharovski, nu au stat degeaba în România, la începuturile anilor ‘50. Ei au conceput, organizat și au adus în stare de funcționare „aparatul de securitate” din România după chipul și asemănarea lor. Au recrutat agentura secretă din rândurile celor mai buni ofițeri, i-au chemat la Moscova pentru instruire, apoi i-au sprijinit să urce imediat treaptă cu treaptă în ierarhia profesională, pentru ca ulterior să poată fi activați doar în momente în care puteau să dea maximum de randament, iar contrainformațiile să nu poată ajunge la ei”. (C.T.)

„Trădarea se cuibărise în Securitate mai de mult, încă din 1967-1968 și s-a adâncit începând cu 1973. În 1989 doar s-a desăvârșit acest act”. (C.A.)

„În decembrie 1989 a fost o lovitură de palat cu susținerea Securității”… „prin tot ceea ce am făcut, eu am venit implicit și explicit în sprijinul lui (adică a lui Ion Iliescu – n.n.)… „atât instituția pe care am condus-o cât și eu, personal, ne-am adus contribuții însemnate la victoria revoluției” … „dacă vreunul din comandanții cărora le-am dat dispozițiile respective m-ar fi trădat, în mod cert (…) s-ar fi dispus împușcarea mea pe loc fără nici o judecată” (Iulian Vlad, ultimul șef al D.S.S.).

„Generalul Vlad a avut tot timpul «un dinte» împotriva contra- informațiilor militare care, după ce au descoperit stagiul său de pregătire la Moscova, din 1956-1957, secret ascuns cu grijă mai ales pe timpul Operațiunii „Barajul”, l-au trecut în rândul suspecților principali în această problemă”. (C.A.)