„Poezia lui Dinu Flămând este o oglindă elegiacă a istoriei. Fiecare din poemele lui are ceva de excavație arheologică, întrucât ia în seamă, în fiecare moment, toate straturile de timp suprapuse care îi conferă sens. Capacitatea lui Flămând de a aduna laolaltă detalii cotidiene exacte, prezentate cu vocea vechilor maeștri, alcătuiește un tot proaspăt, o grădină a plăcerilor ca la Bosch, unde toți locuitorii ei sunt destul de umani, fii ai unui loc și ai unui timp, victime însă în vântul Istoriei. Marele poet român e una din vocile esențiale ale poeziei europene contemporane”. (LUIS GARCÍA MONTERO, președintele Institutului Cervantes)

* * *

DINU FLĂMÂND (n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud) este poet, eseist, jurnalist, traducător și comentator al actualității politice în presa românească și în cea internațională. Licențiat în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1970). În vremea studenției, a devenit membru fondator al revistei Echinox, care a marcat numeroase generații literare prin spiritul ei antidogmatic. După absolvire, a lucrat în redacții de ziare, reviste și edituri, la București. La sfârșitul anilor ’80, a obținut azil politic la Paris, unde a denunțat regimul opresiv din România în presa scrisă (Libération, Le Monde) și la radio (RFI, BBC, Europa Liberă). A fost jurnalist bilingv la RFI din 1989 până în 2009. După căderea regimului comunist, s-a reintegrat în literatura română. În 2011 a fost distins cu Premiul Național „Mihai Eminescu”. În același an a devenit consilier al ministrului la Ministerul Afacerilor Externe, iar ulterior a reprezentat România la Organizația Internațională a Francofoniei.

Dinu Flămând are o vastă operă publicată în România, mai cu seamă de poezie, dar și de critică literară și traduceri. Poemele sale au fost traduse și publicate în Spania, Franța, Italia, Mexic, Portugalia, Germania, Chile, Honduras, Columbia, Macedonia de Nord, Grecia, Israel ș.a.