Accesul la o realitate culturală percepută în limitele „exoticului” localizat surprinzător foarte aproape a condus la o deschidere imediată către o reflecție asupra unor imagini din folclorul literar care păreau până la acel moment, doar o plăsmuire a imaginației și deloc o dislocare în verb poetic a unor realități culturale care ar fi putut exista în străvechimea culturală românească.