Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa nu are nevoie de prezentari. Pâna şi papa de la Roma şi preşedintele Americii au ştiut de marturisitorul român care a petrecut în puşcariile ceauşiste 22 de ani. În timpul ultimei arestari (1979), Ronald Reagan, Papa Ioan Paul II, Margaret Thatcher, alaturi de alte personalitati polititce şi culturale din Occident, au facut demersuri pentru eliberarea parintelui. Aceste demersuri au fost încununate de succes, dar, dupa eliberare, parintele a fost silit sa paraseasca România. Aşa a ajuns în America, în Washington, unde a întemeiat o obşte ortodoxa şi organizatia internationala Romfest, pe care a condus-o pâna la moarte.
Cartea de fata cuprinde cuvântarea parintelui Calciu – nepublicata pâna acum –, rostita cu ocazia primei invitatii oficiale în România, în 1995. Este o marturisire patrunsa de bucuria revederii, de adierea libertatii de a spune lucrurilor pe nume a unui om care şi-a petrecut un sfert din viata în închisoare din cauza cuvântului. De la vârsta ecleziastului, suferinta nu mai produce ura, ci devine o binecuvântare, un loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Nu trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne îndeparteze suferinta, ci trebuie sa-L rugam sa patrunda în suferinta noastra şi sa o umple de Sine -nsuşi, sa o îndumnezeiasca – este îndemnul parintelui.a