La Palatul Culturii, una dintre cele mai mari şi mai frumoase construcţii din oraş şi din ţară chiar, Muzeul a fost deschis la 1 mai 1957 şi dispunea de 22 de săli pentru expu¬nerea patrimoniului său, însumând acum aproape 8.000 de lucrări, din care: circa 3.000 de pictură, aproape 450 de sculptură şi peste 4.000 de grafică, gravuri şi desene, fiecare dintre aceste genuri cuprinzând atât opere de artă naţională, cât şi opere de artă universală.
În organizarea actuală, care decurge din fondul patrimonial acumulat de-a lungul anilor, Muzeul este împărţit în trei sectoare principale:
I. Galeria de artă universală, structurată pe şcoli naţionale: artă italiană şi spaniolă, flamandă şi olandeză, franceză, germană şi austriacă, cehă, rusă, bulgară şi poloneză;
II. Galeria de artă românească modernă, în cadrul căreia panotarea urmăreşte desfăşurarea cronologică a creaţiei naţionale, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până în perioada interbelică;
III. Galeria de artă contemporană românească, în cadrul căreia sunt expuse lucrări ale celor mai reprezentativi plasticieni români din principalele centre artistice ale ţării, afirmaţi pe deplin în perioada postbelică, un spaţiu important fiind consacrat aici ilustrării şi punerii în valoare a şcolii ieşene de arte plastice din zilele noastre.

Claudiu Paradais (1933 - 2006), născut în localitatea Bucium, judeţul Iaşi. Critic de artă, eseist, poet şi traducător. Membru titular al U.A.P. din România, Secţia de istorie şi teorie a artei. A absolvit Liceul Comercial din Iaşi, în 1952, apoi Facultatea de Istorie - Filologie a Universităţii „ Al. I. Cuza" din Iaşi (1956). Doctor în istoria artei (1981) la Universitatea din Bucureşti. Secretar literar şi organizator de spectacole la Teatrul pentru copii şi tineret Iaşi, director al Casei regionale de creaţie Iaşi (1959 - 1962), director al Şcolii populare din Iaşi (1962 - 1968), preşedinte al Comitetului Municipal Iaşi pentru cultură şi artă (1968 - 1970), director al Muzeului de artă din Iaşi (1970 - 1990), director general al Complexului Muzeal Naţional „Moldova", Iaşi (1990 - 1993); din 1993, cercetător ştiinţific principal categoria l la Muzeul de artă din Iaşi. Este autorul următoarelor cărţi: „Valori ale picturii româneşti în Muzeul de artă din Iaşi" (1970), „Valori ale picturii universale în Muzeul de artă din Iaşi" (1972), „Pictori ieşeni" (1972), „Ghidul Muzeului de artă din Iaşi" (1974), „Ştefan Dimitrescu - monografie" (1978), „Un ctitor uitat, Scarlat Vârnav" (1983), „Victor Mihăilescu-Craiu" (1984), „Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna" (1988), „Gh. Panaiteanu-Bardasare" (1988), „Mănăstirea Putna - compendiu" (1991), „Mănăstirea Hadâmbu" (2006). În colaborare, este realizator şi a altor monografii şi albume de artă.