"Nu am citit - şi nici nu cred că există - vreun roman apărut în România comunistă mai subversiv la adresa regimului totalitar decât Drumul cenuşii de Augustin Buzura. Termenul însuşi de subversiv riscă să pară nepotrivit în acest caz, căci subversivitatea presupune ascundere, evitarea confruntării directe, subminare prin aluzie şi oblicitate eventual ironică. Or, ceea ce uimeşte în paginile acestui roman, scris în 1987 şi publicat în chip miraculos în 1988 în plină teroare, este tocmai transparenţa şi directeţea discursului narativ, susţinut fie de câte un personaj, fie, mai ales, de naratorul care se confundă cu personajul principal. Nimic parabolic, nimic metaforic, trimiterile la un context social-istoric recognoscibil sunt cât se poate de clare." Mircea Martin

2. Recviem pentru nebuni si bestii;

"Un text sumbru, încărcat de îndoieli, în care Buzura descrie ce mai rămâne dintr-o ţară din Est, odată trecută de partea cea bună. După ce camerele de luat vederi ale televiziunilor şi-au pierdut interesul pentru prăbuşirea Zidului, ce se întâmplă cu nebunii şi cu bestiile?"

3. Absentii;

ABSENTII de Augustin Buzura "Augustin Buzura nu apare, irumpe în romanul românesc contemporan ca un combatant de forţă. Primul sau roman, "Absenţii", publicat în 1970, produce panică în rândul autoritaţilor vremii ca o neverosimilă explozie de libertate în chiar fortificaţiile fostului regim totalitar. O altă explozie îi răspunde - de popularitate -, de îndată ce cartea ajunge la cititori. La nici un an însă de la turbulenta ei apariţie, în România ceauşistă începe minirevoluţia culturală. Cartea este interzisă, retrasă din librării, sustrasă din bibliotecile publice, topită. De ce era atât de periculoasă? De ce trebuia să fie astfel pedepsită? Si de ce, mai ales, este ea la fel de convingătoare şi de necesară? Pentru că autorul irita Puterea transmiţându-le semenilor săi adevăruri - oriunde încă valabile! - despre drepturile lor fundamentale. îi îndemna să se trezească, să nu treacă prin viaţă absenţi, să nu se lase pradă morţii psihice, să nu le fie frică. Demnitatea se cucereste, îşi îmbărbătează el cititorii. Si se păstrează prin voinţă, cu puterea gândului şi a cuvântului în toate vremurile, împotriva oricărei ideologii şi în orice regim politic! Augustin Buzura a debutat cu "Absenţii" ca un mare romancier. Avea la debut doar 31 de ani, dar cunoştea atunci, mai bine, poate, decâ mulţi prozatori de azi, de la noi şi de aiurea, secretele romanului modern. Acum, dupa 43 de ani, cu "Absenţii" în această nouă ediţie el ne face o mărturisire despre sine, involuntară: anume ca înţelepciunea şi talentul unui scriitor adevarat sunt mai puternice decât timpurile. Mai durabile, oricum, decât dictaturile." Angela Martin

4. Vocile noptii;

"Buzura reuşeşte (...) să se ţină la distanţă de imaginile schematic-idealizante ale prozei «muncitoreşti», oficiale, fără să cadă în alte stereotipii. (...) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanele lui Radu Aldulescu, trecând prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multe romane «muncitoreşti» valabile în literatura română. (...) Există însă, în Vocile nopţii, ceva mai mult: un model de solidaritate, codificat ficţional, între intelectuali şi muncitori, departe atât de elitismul intelectualilor alergici la marxism-leninism, cât şi de clişeele «proletare» ale propagandei comuniste."
Paul Cernat

5. Refugii;

"Nimeni, până la Augustin Buzura, şi nici după el, nu a sondat atât de adânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilor dedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu cum este Ioana Olaru. Prudent şi subtil, cu acea prudenţă a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete mânuite mai mult sau mai puţin abil, ci hieroglife ale misterelor existenţei, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele şi indiciile care fac din patologia ambiguităţii şi a ambivalenţei autentica temă a romanului său." Mircea Iorgulescu "Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este împinsă arta prin presiunea nemaiîntâlnită a realului. Astăzi este greu de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar şi existenţiale se expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel inimaginabil de absurd." Nicoleta Sălcudeanu

6. Orgolii;

"Orgolii este cartea confruntării dintre spiritul primar şi spiritualitate, dintre primitivism şi inteligenţa autentică, superioară, dintre instinctivitate şi raţiune. Savantul Ion Cristian şi anonimul delator sunt termenii limită ai acestui roman, care pune, cu o vigoare deosebită, problema afirmării spiritualităţii ca valoare decisiv
umană. (...) Un roman în care forţa morală se opune moralei forţei, iar spiritualitatea intră inevitabil în conflict cu instinctele."
Mircea Iorgulescu

7. Nici vii, nici morti

"Să fie, oare, opera publicistica a lui Augustin Buzura şi opera sa
românească atât de inseparabile precum susţin criticii? Dacă aşa este,
atunci în acest volum de articole cititorul va descoperi singur firele
care leagă trainic între ele carţile maestrului.
Nici vii, nici morţi ilustrează însă poate cel mai bine crezul
gazetarului care opune adevărul oricarei retorici, demontează
mascaradele politice ale momentului, îi demască pe impostori, apară
moralitatea şi vrea cu orice preţ binele naţiunii sale împotriva
oricarei conjuncturi politice interne şi externe. Volumul pare că
prezintă o selecţie de articole, multe dintre ele fiind antologice, dar
el nu face decât să respecte cu stricteţe ordinea cronologică în care
acestea au aparut. Toate au fost publicate între ianuarie 2009 şi martie
2012 ca editoriale în Cultură, revista de atitudine culturală şi civică
pe care Augustin Buzura o patronează cu succes din 2005."
- Angela Martin