Hadley Hemingway și Zelda Fitzgerald par să aibă în comun un singur lucru: amîndouă au fost căsătorite cu scriitori celebri. În rest, sînt complet diferite: Hadley e o femeie care a asimilat valorile mediului din care provine și nu își dorește decît o viață liniștită alături de soț și de copii; Zelda e autonomă, excentrică, încalcă toate regulile și încearcă mereu să se desprindă de personajele feminine create de celebrul ei soț, care o folosește ca sursă de inspirație pentru cărțile sale. Comparînd personalitățile și relațiile lor cu partenerii de cuplu, Aurora Liiceanu ne arată că Hadley și Zelda reprezintă de fapt două tipuri feminine pe care le putem recunoaște cu ușurință și astăzi, dacă privim atent în jurul nostru.

Zelda era în custodia lui Scott. Dorința ei de autonomie trecea prin autonomia financiară. Pe cînd pentru Hadley era, cred, firesc să fie nevastă, deci în custodia lui Hemingway. El îi administra viața, el a fost cel care la despărțire i-a dat drepturile de autor pentru o carte, care i-au adus lui Hadley bani din editări, dar și din filmul făcut după acea carte. Zelda a simțit că eul ei trebuie să iasă la lumină. Că ea nu este o ficțiune, ci o realitate. Și realitatea este mai ciudată ca ficțiunea, pentru că cineva creează ficțiunea. Adică Scott. Autorul realității este altul. Este destinul.