Cuvioasa Parascheva este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română, ocrotitoarea Moldovei. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopolee, din părinÈ›i bogaÈ›i È™i binecredincioÈ™i.

Fratele său, Eftimie, a urmat viaÅ£a monahală ÅŸi, după 30 de ani petrecuÅ£i la mânăstire, a fost numit Episcop de Madit. Parascheva ÅŸi-a petrecut copilăria în casa părinÅ£ilor săi care au învăţat-o deprinderile creÅŸtine. Se spune că, la vârsta de 10 ani, auzind citindu-se în timpul unei slujbe Evanghelia după Marcu, copila a decis să-ÅŸi împartă hainele săracilor. Tânără fiind, a fost cerută în căsătorie de mai mulÅ£i tineri înstăriÅ£i, însă de fiecare dată a refuzat. DorinÅ£a cuvioasei era să se retragă în pustie ÅŸi astfel a plecat de acasă fără să le spună părinÅ£ilor săi. Istoriile arată că tânăra s-a închinat la mânăstirile din Constantinopole, apoi la locurile sfinte de la Ierusalem, după care s-a retras în Pustiul Iordanului.

În anul 1641, moaÈ™tele sale au fost aduse la IaÈ™i de către domnul Vasile Lupu È™i aÈ™ezate în ctitoria sa, Biserica SfinÈ›ii Trei Ierarhi. Aducerea moaÈ™telor la IaÈ™i a fost un gest de recunoÈ™tință din partea patriarhului Constantinopoleului de atunci, Partenie I È™i a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopolee pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând din anul 1889, moaÈ™tele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din IaÈ™i.

‒ „Sfânta Vineri”, unificatoarea credinÈ›ei ortodoxe a românilor prin pilda smereniei

‒ O viață în lumina credinÈ›ei, dincolo de toate ispitirile lumii

‒ Odiseea Sfintelor MoaÈ™te È™i destinul lor românesc. DevoÈ›iunea unică È™i marile procesiuni

‒ Minunile săvârÈ™ite de Sfântă în marea sa milostivenie

‒ Simbolul carității: o paralelă creștină cu Maica Tereza

‒ Acatistul și rugăciunea Cuvioasei Parascheva

ColecÈ›ia SFINÈšI, DUHOVNICI ȘI MÄ‚RTURISITORI ROMÂNI (16 volume)

Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiÈ›i fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocaÈ›ie mistică profundă.

Dar galeria SfinÈ›ilor È™i Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici È™i a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulÈ›ime de personaje excepÈ›ionale, care s-au sacrificat pentru credință È™i neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu È™i tradiÈ›ie creÈ™tinească.