„Moscul meu, ambra mea, avuţia mea, luna mea strălucitoare, Prietena mea intimă, confidenta mea, sultana mea între frumoase, Lumea mea, bogăţia mea, viaţa mea, vinul meu sfânt, raiul meu, Primăvara mea, bucuria mea, ziua mea, trandafirul meu, trandafirul meu zâmbitor.” – Scrisoare a lui Suleyman către Hurrem

„Ce fel de femeie era Hurrem, de-l lipsise pe sultan de restul frumuseţilor din lume? Răspunsul era simplu: o inimă sensibilă, un suflet nobil şi o frumuseţe atrăgătoare. Putea pierde tot imperiul, dar pe ea, niciodată. Hurrem îl iubea? Nu era sigur, dar Suleyman accepta orice, numai să-i fie mereu alături. Voia inima ei, sufletul ei, simţămintele ei şi trupul ei zvelt. Se gândea că în campaniile dinainte nu petrecuse niciodată atât de mult timp departe de ea. Oare o făcuse în mod voit? Oare avusese temeri ascunse că este prea legat de Hurrem şi voise să se ţină departe o vreme? Nu ştia. Iubirea pentru o femeie nu este cea mai mare spaimă, după cea faţă de Allah şi de moarte?” – ERDEM SABIH ANîLAN